Shaka Zulu – omul care a vrut sa fie zeu

S-a spus despre el ca ar fi fost mai maret si mai abil decat insusi Alexandru Macedon, si asta pentru ca, in comparatie cu anticul sau predecesor, Shaka Zulu ar fi reusit in mai putin de zece ani sa isi creeze un imperiu de doua ori mai intins decat intregul continent european. S-a spus ca nu a pierdut niciodata o lupta desi isi dovedise abilitatile razboinice in zeci de batalii, si nici chiar puternicele imperii europene nu mai indrazneau sa i se opuna in timpul in care acesta devenise liderul absolut al uneia dintre cele mai sangeroase armate ridicate vreodata.

Niciodata invins in fata oponentilor sai, Shaka avea sa fie, asemeni marelui general macedonean, mistuit de propria-i personalitate coplesitoare. In fond, singura batalie pe care o va pierde va fi cea cu zeii carora a vrut sa li se alature.

Nasterea unui mit
Asa cum se intampla adeseori in cazul marilor personalitati ale istoriei trecute, legendele tind sa ocupe locul realitatii. Cu atat mai greu este de stabilit biografia unui lider asa cum a fost Shaka Zulu, in mijlocul unui popor in care scrierea nu reprezenta altceva decat o inventie europeana demna de dispret.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Cel mai probabil, acesta s-a nascut in preajma anului 1786, tatal sau fiind nimeni altul decat regele zulus al acelor vremuri, Senzangakona, in timp ce mama sa, Nandi, era o femeie de vita regala, fiica fostului rege al tribului Elangeni.

Nemultumit de dubla origine a fiului sau, Senzangakona ii va izgoni pe Nandi si Shaka, cei care, pentru a supravietui, se vor refugia in mijlocul unei factiuni rivale,  Mthethwa, condusa pe atunci de regele Dingiswayo.

Avea sa fie perioada in care viitorul lider va face primii pasi catre implinirea destinului ce ii era sortit. Ostracizat de membrii gruparii Mthethwa, Shaka isi va dedica intreaga adolescenta pregatirii fizice, duelurilor si antrenamentelor necesare unui adevarat soldat african. Cu timpul, acesta va deveni cel mai de seama luptator al tribului si, dupa sase ani de pregatire militara, va fi numit comandant al trupelor regelui Dingiswayo. Statura sa impozanta (Shaka avea aproape doi metri inaltime),trupul perfect conturat si uimitoarele sale abilitati razboinice il vor impune, daca mai era nevoie, in postura de lider incontestabil al armatei.

Influentat puternic de povestile mamei sale, cea care ii amintea mereu originile lor regale, Shaka avea sa pretinda tronul tatalui sau, Senzangakona, tron pe care il va obtine la numai 26 de ani, odata cu moartea fulgeratoare a liderului zulus.

Parea ca din acel moment, noul rege putea spera la indeplinirea visul nebunesc de a uni toate triburile sub un singur conducator, in ciuda aparentei loialitati fata de fostul sau suveran. In fond, nimeni nu mai incercase acest lucru de-a lungul intregii istorii sud-africane.

Shaka cel Mare
Constient de slabiciunile armatei pe care ii era permis sa o conduca, nu mai mult de 500 de soldati neexperimentati,- numar insuficient chiar si pentru apararea tribului – Shaka va dovedi primele sclipiri de geniu atunci cand va concepe o schimbare radicala nu numai a stilului de lupta traditional, dar si a armelor folosite pana atunci.

El isi va va supune soldatii unui antrenament riguros care, pe langa marsurile zilnice, insemna si repetarea noilor tactici si miscari de trupe pana cand acestea deveneau automatisme. Regele zulus va renunta la clasica arma africana, sulita, a carei unica utilitate era aceea de a fi aruncata de la distanta asupra dusmanului.

Shaka avea sa inventeze, practic, o noua arma, iklwa, un hibrid intre sabie si sulita, numita astfel dupa sunetul pe care il scotea atunci cand intra si iesea din corpul inamicului. Era pentru prima oara ca soldatii zulu erau nevoiti sa experimenteze lupta corp la corp. Ba mai mult, regele isi va invata supusii sa foloseasca traditionalul scut din piele de vaca pentru a agata scutul adversarului pe care, tragandu-l, sa ii elibereze oponentului soldul ce putea fi astfel injughiat.

Tacticile sale semanau destul de mult cu cele folosite de romani, cele care implicau aruncarea sulitelor (pilum, in latina) asupra adversarului si atragerea acestuia in duelul corp la corp, precum si folosirea scuturilor la aparare in forma unui zid compact, care sa-i protejeze oamenii in urma unui atac cu sageti.

Shaka va nascoci inclusiv o noua strategie de atac, numita „Coarnele Taurului”, strategie ce impunea plasarea grosului armatei in centrul campului de lupta, asta in timp ce trupele de pe flancuri inaintau constant, asemenea coarnelor unui taur, procesul incheindu-se cu inconjurarea completa a adversarului.

Nu numai ca revolutionarea armatei si a armelor avea sa schimbe radical harta Africii, dar va insemna si inceputul unui nou tip de razboi. Daca pana atunci, conflictele intre triburi se soldau cu extrem de putine victime, noile tactici impuneau uciderea cat mai multor adversari sau chiar distrugerea completa a acestora.

Eficienta soldatilor lui Shaka, capabili sa marsaluiasca 80 de kilometri pe zi si sa lupte inca la sfarsitul zilei, isi va spune categoric cuvantul. Triburile incepusera sa cada unul dupa altul iar noul imperiu zulus, numit de catre europeni Zululand, isi largea granitele intr-un ritm ametitor. Cei care nu doreau sa lupte erau asimilati si deveneau parte integranta a nou formatei natiuni Zulu. Nici chiar europenii nu vor scapa de furia sangerosului rege. Rand pe rand, trupele armate formate din negustori olandezi, portughezi sau britanici vor fi infrante si silite sa plateasca un tribut consistent noii autoritati. Mai mult, Shaka, supranumit acum The Great (cel Mare), avea sa ia in deradere armele de foc europene, pe care le considera ineficiente si greu de incarcat. Suprinzator este faptul ca tactica sa, bazata pe viteza si lupta corp la corp, se dovedise mult mai rentabila in timpul luptelor decat clasicele strategii din Europa.

La numai 34 de ani, Shaka devenea deja regele unui imperiu a carui marime era de peste doua ori mai mare decat cea a Batranul Continent si care putea ridica o armata de peste 50.000 de razboinici. Din pacate insa, victoria sa fusese platita cu peste doua milioane de vieti, fara a numara aici si victimele cauzate de migrarea maselor de oameni din fata neinvinsei armate zulu. Tot aceasta este si perioada in care betia puterii incepea sa il afecteze in mod implacabil pe liderul zulus.
Invins de proprii demoni
Domnia lui Shaka avea sa se tranforme curand intr-o veritabila teroare la adresa oricarui supus. Daca initial, pedeapsa cu moartea era aplicata doar in cazul delictelor grave, de acum, orice infractiune minora putea aduce dupa sine pedeapsa capitala. Abuzurile devenisera o parte a cotidianului iar haremul sau numara deja 1200 de concubine.

Apogeul nebuniei regelui va fi atins in momentul mortii mamei sale, Nandi. Se spune ca afectat de pierdere, Shaka va ordona ca nicio cultura sa nu fie plantata in decursul urmatorului an, nicio vaca sa nu fie mulsa iar orice femeie insarcinata in aceasta perioada avea sa fie ucisa impreuna cu restul familiei. Vor fi ucise pana si animalele gestante, fie ele salbatice sau domestice, iar mii de vaci au fost omorate doar pentru ca viteii sa simta ce inseamna sa suferi pierderea mamei. Estimarile din acea perioada arata ca aproape 7000 de persoane au murit asasinate sau de inanitie in urma iresponsabilelor decrete regale.

Shaka avea sa fie asasinat cu complicitatea fratilor sai vitregi, Dingane si Mhlangana, in anul 1828. Legendele spun ca inaintea mortii, regele zulu ar fi avut cateva momente de luciditate in care si-ar fi avertizat calaii de inevitabilitatea razboaielor cu Imperiul Britanic si de pregatirile pe care trebuiau sa le faca. Cel mai probabil insa, aceasta nu este decat o poveste romantioasa. Trupul sau avea sa fie aruncat intr-o locatie necunoscuta unde va fi acoperit de catre asasini cu pietre si mal. Lua astfel sfarsit domnia celui mai mare dar si celui mai controversat lider militar african din istorie.
FACTS
Mostenirea lui Shaka
Odata cu moartea regelui, natiunea zulusa va cuprinsa de un razboi civil intre factiunile ce sustineau dreptul legitim de a guverna a celor doi frati vitregi ai lui Shaka. Castig de cauza va avea Dingane desi, dupa 12 ani acesta va fi asasinat, iar locul sau va fi luat de Mhlangana. Pe fondul razboiului intern, trupele zulu vor suferi o serie de infrangeri in fata armatelor europene fara ca Zululand sa sufere modificari geografice.

In schimb, odata cu calmul relativ din timpul domniei regelui Cetshwayo kaMpande, armata zulusa organizata conform indicatiilor lui Shaka avea sa administreze trupelor britanice, la 22 ianuarie 1879, cea mai mare si mai rusinoasa infrangere din toata istoria Marii Britanii. Ramasa in istorie drept Batalia de la Isandlwana, aceasta va insemna, practic, decimarea unui intreg corp de armata englez in fata a 22.000 de razboinici zulu.

Statul Zulu se va dezmembra la 4 iulie 1879, odata cu Batalia de la Ulundi, acolo unde armata britanica va invinge decisiv ultimele forte zuluse.